Servus Raluca, Vreau sa iti impartasesc cateva dintre experientele avute in Saint Louis, USA. Prima…
Săptămâna trecută ne-am întâlnit cu părinții copiilor nou înscriși la Heidi și cu Felix, medicul grădiniței, pentru a povesti despre ce se poate întâmpla în această perioadă a vieții lor din punct de vedere al sănătății. Cred că un rezumat al întâlnirii le-ar putea fi de folos tuturor părinților de (viitori) creșari/grădinari.
Primul an de colectivitate
Da, primul an e cel mai greu. Asociația Pediatrilor Americani a dat o cifră: este normal ca un copil să răcească între 12 și 14 ori în primul an de colectivitate. Asta nu înseamnă că este și obligatoriu. De-a lungul celor 11 ani de grădi, am avut copii care au lipsit jumătate din primul an și copii care nu au lipsit mai mult de 10% din numărul de zile lucrătoare. De ce depinde? De mult prea mulți factori. De ce doar în primul an? Mult prea multe răspunsuri. Într-adevăr, pare magic modul în care fix după un an de colectivitate, un copil pare mult mai puțin fragil, prezența lui la grădi crescând considerabil. Ce mi se pare aproape la fel de fascinant este faptul că nu contează vârsta: fie că ai un an, 4 ani sau 30 de ani, primul an în colectivitate e greu. Da, chiar și angajații noi, cei care nu au mai lucrat cu copii mici, se îmbolnăvesc foarte des în primul an. În schimb, frații mai mici au un prim an mult mai ușor, fiind evident faptul că și-au întărit sistemul imunitar acasă, cu bolile aduse de sora/fratele mai mare.
Cred că este de luat în calcul și stresul generat de acomodarea la creșă/grădiniță. Este știut, studiat și demonstrat faptul că imunitatea scade pe fond de stres. Care stres? Stresul generat de acomodarea copilului într-un mediu nou, cu persoane noi, cu rutine noi și cel generat de separarea de mama lui.
Bolile copilăriei
Varicela este de departe cea mai populară. Am avut epidemii aproape în fiecare an, iar de fiecare dată numărul copiilor contaminați a fost măricel.
Rubeolă, oreon sau rujeolă nu țin minte să fi avut în cei 11 ani de existență.
Scarlatină am avut vreo 2 cazuri. De obicei le aflăm direct de la spitalul de boli infecțioase. A cam dispărut obiceiul de a cere părinților administrarea antibioticelor preventiv, fiind înlocuit cu exudatul faringian.
Mână-gură-picior am avut când a mai fost epidemie prin oraș.
Ce poate face grădinița în astfel de cazuri? Să îi anunțe pe toți părinții pentru a ști la ce să se aștepte în cazul în care copilul face febră și să dezinfecteze sala de grupă din care face parte copilul bolnav.
Administrarea medicamentelor în creșă/grădiniță
Noi nu administrăm niciun fel de medicament/sirop/poțiuni magice. În mod normal, un copil care necesită medicamentație nu are ce căuta în colectivitate. În primul rând, pentru că cel mai probabil nu se simte bine și, în al doilea rând, pentru că sănătatea celor din jurul lui este la fel de importantă. În plus, un copil bolnav adus în colectivitate va necesita în cele din urmă mai multe zile de repaus față de un copil ținut acasă de la primele semne ale unei boli.
Când ținem copilul acasă? Iată cea mai simplă schemă :)!
Triajul copiilor
Ce le face Felix, medicul nostru, copiilor? Îi vede o dată la 2 zile sau mai des dacă este solicitat de educatoare. Își scot limba unul altuia, se ascultă cu stetoscopul dacă e nevoie. În cazul în care educatoarea sau un părinte îi semnalează o neregulă, Felix face un control mai amănunțit, în urma căruia poate face o recomandare – fie medicamentație, fie un control la un specialist (oftalmolog dacă vede semne de conjunctivită, ORL-ist etc). Dacă este cazul, trimitem copilul acasă. Acest control medical nu este absolut deloc un chin pentru copii. Dimpotrivă, când intră Felix în grădi, cu tot cu halatul lui alb, cei mai mulți copii sar pe el. Îi detectează de departe pasiunea pentru copii și pentru ceea ce face.
Ce îi putem învăța pe copii acasă și la grădi?
Despre cum funcționează corpul lor, despre cum îl pot îngriji, despre alimente și alimentație, despre un stil de viață sănătos și despre muuuulte altele, toate acestea contribuind la starea lor de sănătate.
Notă: Acest articol nu este scris din perspectiva omului cu studii medicale, ci din a celui care conduce o creșă+grădiniță de peste 11 ani.
This Post Has 0 Comments