skip to Main Content

Buna ziua!
Va scriu acest e-mail pentru a va multumi pentru felul in care aveti grija de micuta Cristina P.
Desi este inca in perioada de adaptare, am putut vedea deja o serie de schimbari la ea: a invatat sa se joace cu mult mai multe jucarii, este mult mai linistita si povesteste (in limba ei) mult mai mult.
Sunt foarte incantata de activitatile de la cresa (picturi, desene, lucru manual) si de faptul ca am invatat sa ma joc cu ea si acasa cateva jocuri ce ii plac foarte mult: punem paste intr-o sticla, ne jucam cu baloane de sapun, plimba diverse jucarii cu un carucior pentru papusi, etc. Pornind de la aceste activitati am incercat sa ii diversific joaca, desi pana la cresa nu imi puteam imagina ca un copil de varsta ei s-ar putea juca si cu altceva decat cu jucarii de plus. In mod deosebit tin sa le laud pe doamnele educatoare Lena si Mirela. Cele doua doamne sunt calde, se poarta foarte frumos cu cei mici si sunt atente la cele mai mici schimbari.
Desi Cristina este un copil energic si care se manifesta cu incapatanare atunci cand ii este refuzat ceva, cele doua doamne au dat dovada de tact si rabdare, iar Cristina incepe sa renunte treptat la plansul isteric, tavalitul pe jos si datul din picioare pentru a obtine ceva. Am comunicat foarte usor cu cele doua doamne inca din prima zi, mi-au vorbit despre orice schimbare in comportamentul micutei. Sub supravegherea celor doua doamne Cristina a capatat independenta. Stiu ca ii place la cresa mult, chiar daca inca imi arata dimineata ca ar prefera sa fiu si eu cu ea la cresa.
Dimineata merge vesela spre cresa si chiar daca despartirea de mine ii mai smulge cateva lacrimi, isi gaseste imediat de lucru intre jucarii si copii, iar doamnele educatoare ajuta ca adaptarea sa fie mult mai rapida.
Joaca cu ceilalti copii ii este benefica micutei Cristina si am senzatia ca acum Cristina pretuieste mult mai mult timpul pe care il petrecem impreuna.
Multumesc doamnelor educatoare Lena si Mirela!
Multumesc intregii echipe Heidi!— mama Cristinei

Salut! Am ratat deschiderea blogului si onoarea de a il inaugura, care a revenit Mihaelei, la a carei parere – desi fetitele nu sunt colege de grupa – subscriu ?
Sunt mamica Marei, care are acum 3 ani si merge de mai bine de un an la Heidi. Ceilalti parinti care vin la Heidi stiu deja, iar pentru cei care nu stiu…..
Heidi nu e doar o gradinita ca altele, cu diferenta ca se invata aici si germana. Nu. Heidi e cu totul altceva. Eu n-am ales Heidi pentru fetita mea pentru ca e aproape de birou si nici pentru germana. E un plus, dar nu a fost definitoriu in alegerea mea.
Eu am ales Heidi pentru ca nu e o gradinita – institutie, ci dimpotriva, e o familie, iar eu vreau ca in timpul cat nu e cu mine Mara sa se simta in familie. E ingrijita cu caldura si apropriere, i se cultiva increderea in ea si in propriile capacitati, si asta e decisiv pentru ceea ce copilul devine. Face o gramada de activitati foarte intersante, captivante. Nu e deloc putin lucru. Nici o alta gradinita, cat o fi ea de stat sau de privata, nu le face.
La Heidi am cunoscut-o intai pe Anca (careia ii voi fi mereu recunoscatoare), la Clubul piticilor, acolo a inceput totul pentru noi. Si dupa experienta anterioara a altei gradi, am spus, uite ca se poate si ca exista o gradi cum imi doream eu pentru copilul meu.
Asa ne-am facut curaj si am venit la cresa HEIDI (pe care intre timp am absolvit-o cu atestat de Cresar si acum suntem in grupa mica de gradi :-), o gradi unde copilul meu invata multe lucruri, unde e crescut cu grija si caldura, unde eu o las linstita in fiecare zi, si in fiecare seara ea imi spune ce a mai facut nou la gradi.
Heidi e un altfel de gradi.
Se vede ca in spate cineva pune suflet si energie si timp si dedicatie…. si rezultatul se vede si se simte. Eu cred ca la fel ca si mine sunt si majoritatea celorlalti parinti.
Nu e un advertorial, n-am actiuni la Heidi, venim de destul de departe ca sa ajungem la Heidi, si avem in zona multe alte gradinite. Dar eu nu vreau s-o duc pe Mara la alta gradi. Sa fie clar! Vreau sa vina la Heidi. Nu sunt obligata sa o aduc pe Mara la gradi, pentru ca poate sta si cu bunicii, nu e asta o problema. Nu merge la gradi ‘de nevoie’.
Noi venim la Heidi pentru ca ne place !
Pentru ca vreau sa creasca si sa devina o fetita sigura pe ea fara a insemna ca nu-i apreciaza si pe ceilalti, autonoma, independenta, visatoare, sa faca lucruri cu pasiune.
Pentru ca vreau ca la gradi sa fie crescuta in acelasi spirit in care o cresc eu, si asta se intampla doar la Heidi.
Heidi’s faithfully,
Bianca, mama ‘buburuzei’ Mara

PS. N-am apucat niciodata sa multumesc celor care au contribuit de-a lungul timpului si pun suflet si pasiune in ‘spiritul Heidi’ ( de care m-am contaminat si eu:-) ….)
In ordinea aparitiei in viata noastra la Heidi, Multumesc : Anca, Daiana, Adina, Andreia, Lavinia, si de sigur Bianca si Emilia (care a reusit performanta – eu inca tot nu cred :-)– sa o faca pe Mara mea, altfel foarte mofturoasa, sa manance diversificat si spanac ‘grun’.

Back To Top